luni, 6 august 2007

Geneza sadismului !?!

Ne-am obisnuit cu sutele de filme americane a caror mare parte din actiune se desfasoara in aula unui tribunal.Multe din ele sunt infantile, altele au scopul doar sa completeze grila tv; dar in mare parte ele ne arata erorile judiciare ale sistemului de dincolo de ocean.Vezi judecatori cumparati, jurati manevrati, avocati terorizati...vezi traficantul scapand basma curata pentru "viciu de procedura" , vezi asasini cu cerinte astronomice pentru a depune marturie impotriva unui peste mai mare etc....
Cea ce am vazut ieri insa, ma oripilat pana la revolta. Subiectul prezenta ca victima....un pedofil care sechestrase si violase cca 12 copii...dar care ..."sarmanul" ...suferise traume in copilarie....traume ce constituiau geneza comportamentului sau ulterior.Astfel , cu un avocat bun, acest monstru a primit doar cativa ani intr-un centru de reeducare.
Pai cum asa? Pai care geneza? Daca el era nevinovat...era doar tragaciul din acest mecanism...sa gasim vinovata....geneza? Daca toti am fi urmariti de sechelele copilarii avem un potential enorm de asasini si violatori in libertate, pe strazi , ca vecini ...prieteni...!!!
Eu sunt o persoana sadica.Am un sadism cultivat in timp..in ani...si caruia, probabil,orice psiholog de doi bani, ii poate gasi o geneza in copilarie.Deci daca asta ma face un potential asasin cine e vinovat de cea ce asi putea face eu? Filmele cu samurai din anii '80? Faptul ca mi-a placut istoria...si acolo...indiferent de varsta...tot ai parte de cate o decapitare,spanzuratoare,etc.. Sa fie oare vinovata societatea noastra bolnava? Va amintiti probabil cel mai sadic cantecel pe care l-am auzit vreodata? , cel cu: "Fluturas nu mai ai aripioare..."? Eu da.Nu inteleg nici acum atata bucurie in mutilarea unei fiinte.De ce nu l-au continuat cu: "Copilasi nu mai ai picioare, fiindca tranvaiu ti le-a retezat"!!!? Daca tot e o oda generala a mutilatilor....oda sa fie. Si totusi...care e geneza raului?unde e granita dintre imagini si fapte? cine ne poate judeca?

Sadism - Tendinţă anormală spre cruzime, plăcere bolnăvicioasă de a vedea pe cineva suferind sau de a pricinui suferinţe: cruzime extremă (DEX - 1998)

Un comentariu:

Anonim spunea...

Fiindca... pe acea vreme cam putini stiau ce i acela "tranvai":)
Daca nu am avea tangenta cu "raul" cum am sti sa pretuim binele?
Doar ca doza de "rau" e data de cele mai multe ori cu "polonicul" de ajungi "drogat"