Pasiunea Stadioanelor

Bani, societati comerciale,violenta, televiziuni, generatii de aur , de platina , iar bani, spectatori, ultrasi, huligani... iar bani. Doua echipe de 11 oameni, un teren,o minge, emotii, distractie, sport.Pare tot mai greu sa deosebim care dintre aceste notiuni definesc cele nouazeci de minute de care suntem atat de legati.
Si totusi, in opinia mea exista doua coordonate care ar trebui sa uneasca toti iubitorii sportului rege.Stadionul si pasiunea. Pentru ca daca unii vad fotbalul precum o religie, atunci stadionul este catedrala acestei religii.Daca unii considera fotbalul un produs, stadionul este piata unde se vinde acest produs.Stadionul este scena spectacolului Fotbal, este singurul loc in care esti atat de aproape de el incat ii simti mirosul.
Prea multa televiziune,prea multe interese, prea multe minciuni incearca sa ne faca sa uitam de ce este acolo,pe stadion, este cel mai potrivit loc in care se urmareste un meci de fotbal.
La lumina reflectoarelor sau in racoarea matineului,acasa sau in deplasare, suferind sau exultand mereu alaturi de echipa ta, indiferent de vreme, de greutatile vietii cotidiene, suporterul este impins de pasiune.Pasiunea pustiului pedepsit ca a lipsit de la scoala pentru meci; pasiunea tanarului ce si-a suparat prietena cand a uitat de aniversarea ei pentru meci; pasiunea ultrasului care respira fotbal 24 de ore din 24, sapte zile din sapte;pasiunea adoptata de fata ce si-a urmat din curiozitate prietenul pe stadion ; pasiunea eternului spectator de la tribuna care in ultimele minute tremura cu biletul de pariuri in mana asteptand fluierul de final; pasiunea batranului de la „0” care iti poate povesti in detaliu istoria din ultimii 50 de ani ai echipei.
Bucuria acelei prime partide jucate in spatele blocului,intre ghiozdane; emotia simtita la acea coada la bilete cand te intrebai daca vei ajunge sau nu la meci sau in noaptea nedormita dinaintea derbyului sunt necomerciale,pure si traiesc in inima ta.Suporterul care stie ca doar acolo, doar pe stadion, alaturi de prieteni poate uita pentru 90 de minute de orice greutate pentru a face parte din acest minunat joc,e un suporter norocos.
Dincolo de orice dispute, dincolo de orice diferente eu unul nu uit ce m-a dus prima oara pe stadion. Imi doresc in primul rand ca tot mai multi microbisti sa reaprinda in ei pasiunea fata de fotbal, fata de echipa orasului lor, fata de echipa inimii lor si sa vina in unicul loc in care isi pot manifesta atasamentul fata de acest fenomen popular: stadionul.